Feeds:
Posts
Comments

Lumină

Luați liniștea asta de aici

Și spargeți-o în bucăți mici,

Subțiri cât un fir de lumină

Și fine ca praful de smirnă,

Ca vântul s-o ducă departe,

La cei cu durere de moarte

Și celor ce mintea le umblă

Prin locuri de haos și umbră,

Ca zbaterea lor s-o aline,

Să simtă și clipe senine,

Dați liniștea asta în dar,

Căci liniștea-n dar e un har.

Advertisements

Epilog

Pierdut-am harta lumii noastre

Și văile cu ochi de păpădie,

S-au stins și stelele măiastre

Și munții s-au făcut câmpie.

 

Ucis-am visul de iubire,

Ca niște fiare-nfometate

Ce-n agonie și orbire

Și-au sfârtecat inima-n noapte,

 

În noaptea-n care râul sorții

Purta în ape semne de-nrobire

Când pâna și câmpia s-a dat morții,

Făcându-se deșert și rătăcire.

IMG_2215

foto- Ionela Andrei

Cuvinte nerostite se adună

Pe inimă, ca un păienjeniș,

Ca fulgerele-n norii de furtună,

Ca pietrele înfipte-n povârniș.

De gânduri ți se prind cu lanțuri grele,

De plumb amar cu iz de neiertare

Si rece e tăcerea scrisă-n ele,

Rece și crudă, ca o disecare.

Cuvintele tăcute te scufundă,

În ape de-ntuneric stăpânite,

Ca ceața din adâncuri te inundă,

Ca-n râpele de șerpi încolăcite.

De ființă se lipesc ca boala rară

Și-n chingi te pun pe nesimțite,

Desprinde-le și fă-le să răsară,

Iartă și fă-le a fi rostite!

Gând XII

Iubește-mă și nu mă judeca,

În visul ăsta om de rând a trebuit să fiu

Și dacă a fi om s-ar condamna,

Îngerii toți s-ar pierde în pustiu.

Simplu nu e, să porți a trupului povară,

Nici mintea să îți fie încarcerată-n clipe,

Dar cerul face lumea mai ușoară,

Privind spre el ne construim aripe.

Iubește-mă și amintește-mă în ruga ta,

În inimă și eu am să te țin,

Până când timpul se va disipa

Și-acasă am să știu cum să revin.

Inimă dragă

Inimă dragă, de ce ești nebună?

De ce te agăți de dulci amăgiri?

Nu știi că în tine-i a vieții cunună?

Că tu ești sălașul divinei iubiri?

Inimă dragă, în tine stă totul…

Și curgerea apei și suflul de vânt,

În tine sunt raiul, creația și focul,

Tu, inimă dragă, ești cer pe pământ.

Rostești sensul vieții, în glas de lumină,

Hai, inimă dragă, de ce să te-oprești?

Rămâi ca oceanul, în vremea senină,

Tu, inimă dragă, ești tot ce iubești!

Gând XI

Se scurge timpul lumii mele, pas cu pas…

Nisipul din clepsidră-i gata să se-oprească,

Doar vântul știe cât a mai rămas,

Destinul e aici, să se-mplinească.

El conturează sfere nevăzute,

Pe care le urmez, fără să știu,

Îmi cântă taine vechi, în note mute,

Și totul moare, ca să fie viu.

Se scurge timpul lumii mele și renaste…

Ca un ecou, al ființei nesfârșite,

Aceea care umbra o cunoaște,

Lumină ca să dea, printre cuvinte.

photo

Pictură-Ionela Andrei

Fără aripi

În aripile tale să mă prinzi,

Când în afara ființei hoinăresc,

Cuprinde-mă, ca să nu-mi fie frig,

Prin constelațiile palatului ceresc.

Ascultă cum respiră necuprinsul,

În armonie cu eternitatea

Și simte cum vuiesc quasarii,

Cum vortexurile-și sorb singurătatea.

În aripile tale să mă strângi,

Când fug din timp, ca să nu uit să cânt

Și să privim cum stelele se-aruncă,

Să moară, în cădere, spre Pământ.