Feeds:
Posts
Comments

Fără aripi

În aripile tale să mă prinzi,

Când în afara ființei hoinăresc,

Cuprinde-mă, ca să nu-mi fie frig,

Prin constelațiile palatului ceresc.

Ascultă cum respiră necuprinsul,

În armonie cu eternitatea

Și simte cum vuiesc quasarii,

Cum vortexurile-și sorb singurătatea.

În aripile tale să mă strângi,

Când fug din timp, ca să nu uit să cânt

Și să privim cum stelele se-aruncă,

Să moară, în cădere, spre Pământ.

Advertisements

Treizeci

Treizeci de toamne, treizeci de ani de Pământ,

Treizeci de taine, treizeci de dansuri de vânt.

Treizeci de dureri, treizeci de clipe de cearcăn,

Treizeci de bucurii, treizeci de vise de leagăn.

Treizeci de căutări în treizeci de rătăciri,

Treizeci de încercări în treizeci de regăsiri.

Treizeci de cântece în treizeci de tăceri,

Treizeci de astăzi în treizeci de ieri.

Treizeci de frici din treizeci de iubiri,

Treizeci de goluri din treizeci de împliniri,

Treizeci de cuvinte din treizeci de versuri de vânt,

Treizeci de toamne din treizeci de ani de Pământ.

Gând X

Îmbracă-mă cu giulgiul uitării

Și lasă-mă să simt adâncul din umbră,

Când vântul cerne norii depărtării

Și îngerii prin vise umblă.

Acoperă-mi ochii cu taina lunii

Atunci când moartea nașterea o cheamă,

Și oamenii se-ascund la sânul lumii,

Înspăimântați că timpul îi răstoarnă.

Aruncă-mă în sfere de lumină,

Cu sufletele care-și plâng orbirea

Și lasă peste noi să vină

Trezirea, pacea și iubirea.

Ceață

Se lasă ceață peste lume,

densă, ca fumul de rășină,

ploaia, pe străzi, curăță urme

și zorii zilei vor să vină.

E o tăcere ce se-ntinde

până și dincolo de viață,

iar somnul greu suflete prinde,

de vise, cu un fir de ață.

E și devreme și târziu,

timpul parcă e pus pe glume,

spațiul trosnește a pustiu

și cade ceață peste lume.

IMG_1916

foto: Ionela Andrei

De câte ori?

De câte ori ai plâns pe-ascuns,

să nu te știe fluturii de noapte?

De câte ori durerea te-a străpuns

și ai strigat în mii de șoapte?

De câte ori ai râs dansând,

să te audă păsările-n gânduri?

De câte ori te-ai fericit zburând

și ai tăcut cântând în rânduri?

De câte ori ai stat în întuneric,

să nu te vadă ochii dimineții?

De câte ori lumina te-a pătruns

în noaptea  lungă a vieții?

De-atâtea ori tu ai murit

Și-ai renăscut, fără de știre,

Purtând în gând un asfințit

Și-n suflet numai regăsire.

Tot de atâtea ori ai scris un vers,

În cartea sufletului lumii,

Și ai cules din Univers

Idei ce le-au plantat străbunii,

Lăsând, la rândul tău, o moștenire

Pentru toți cei ce vor veni să fie,

Să-nvețe traiul omului  întru iubire

Și-apoi, de-atâtea ori, să nu-l mai știe.

IMG_1525

Foto: Ionela Andrei

 

Despre tine

Cîntecul ăsta este despre tine,

Himeră frumoasă ce ființa mi-o chemi,

Să vină să-ți spună cuvinte străine,

Tu, în limbă de foc rostirea mi-o-ndemni.

 

Povestea aceasta e despre-ntregire,

Când sufletul lumii se sparge-n bucăți,

Și-n visul de taină, vibrând în iubire,

Tu, întru a fi, lumina-mi arăți.

 

Trăirea de-acum este despre tine,

Frumoasă himeră ce gândul mi-l duci

Pe drumul lăuntric, cu sens către sine,

Atunci când mă pierd, poposind la răscruci.

22537995_1694543957243237_2073630509_n

foto: Ionela Andrei

Păsări călătoare

Frumoase păsări călătoare

Se duc spre orizonturi neștiute,

Se scaldă în lumini, sub Soare,

Și lasă-n urmă frunzele trecute.

 

Își poartă zborul ca pe-o-nchinăciune

Spre cerul care s-a deschis în armonie,

Când vântul naște-n lume goliciune

Și florile se-nchid în agonie.

 

Se scaldă în vibrații de culori,

Se duc spre alte lumi, cu nepăsare,

Și lasă-n urmă pânzele de nori,

Frumoase păsări călătoare…