Feeds:
Posts
Comments

Mă întorc

Mă-ntorc la mine după ani de rătăcire

Și-mi chem acasă sufletul, cu drag,

Să-i pun veșmânt din raze de iubire,

Mă-ntorc să trec al ființei mele prag.

 

Mă-ntorc la tine după vieți de încercare,

Mă-ntorc cu dor, azi, umbrele să-mi iert,

Mă iert pentru cea din afară căutare,

Mă iartă tu și pentru fuga în deșert.

 

Fata din curcubeu

Fata din curcubeu…

s-a rătătcit într-o zi pe Pământ,

purta o rochie din lumini violet,

croșetată cu suflare de vânt,

iar în păr avea flori de hârtie,

cu parfum de schimbări și cuvinte,

însă, drumul spre casă nu-l știe

și vă rog să-i aduceți aminte

că la sensul din dreapta trăirii

este-o hartă cu tot ce se simte,

s-o apuce pe drumul iubirii,

încercați sa-i aduceți aminte…

Ești omul

Tu ești mierea, tu ești fierea,

ești rostirea, ești tăcerea,

nepătrunsul, cunoscutul,

necuvântul și cuvântul.

Tu ești fruct și rădăcină,

zumzet grav și apoi surdină,

ești și umbră și lumină,

tu ești nor și zi senină.

Ești substanța, ești atomul,

ești sămânța și ești pomul,

și monomul și binomul,

tu ești omul.

 

 

De leagăn

Dormi liniștit, copile blând

Azi, este-ntâia toamnă

În care stelele se-așează-n rând

Și lumea o răstoarnă,

Să prindă, astfel, păsările-n nori,

Când fug spre zări străine

Și cerul să-l picteze în culori,

Din zilele senine.

Dormi liniștit, copil frumos

Azi, este toamna cea dintâi

În care visele se-ntorc pe dos

Și poți în ele să rămâi.

12118887_1067715443259428_1578447537921471981_n

Zeul Primăverii

Zeul primăverii s-a trezit la viață,

În ropot de ploi coborât-a-n timp,

Flori purtând pe creștet, moi lumini pe față

Și pe umeri muguri, de nou anotimp.

Ne-a adus în dar râuri de culori,

Revărsate cald, peste-a iernii umbră,

Ca într-o pictură, din penel de nori,

Ca pe-o simfonie, în tăcerea sumbră.

DSC_0672

Foto: Ionela Andrei

Gând VIII

Primăvara asta mi te-a pus în ființă,

Bob de rouă rece, cu sclipiri de cer

Te-a sădit aici, ca pe o credință,

fără să mă-ntrebe de mai știu să sper.

Tragice neliniști ce mocneau în mine,

Oarbe frământări de suflet omenesc,

Toate le-ai topit și-ai adus cu tine,

Pacea și iubirea care mă-ntregesc.

12736049_1130029283694710_885049920_n

foto: Ionela Andrei

Între

Într-o noapte,

am adormit între două întrebări…

întaia era despre umbre,

secunda , despre tăcere.

Drept răspuns, am primit un vis,

Un vis clar și îmbietor,

ca o lungă dimineață de primăvară,

un vis în care vedeam copaci cu fructe de inimi

crescute în îmbrățișări de ramuri,

copaci cu trunchiuri în formă de trup de om,

copaci cu frunze-ochi,

care priveau direct în Soare

și lăcrimau seve de adevăr;

ca jertfă,

pentru rădăcinile prinse în întunericul pământului…

ca suflare de viață,

pentru lumina fructelor de inimi

crescute în îmbrățișări de ramuri.

Într-o noapte,

m-am trezit între două întrebări…

și-am înteles că…

din zbaterea umbrelor,

se nasc, în tăcere,

cele mai frumoase lumini.

DSC_0550

 

foto: Ionela Andrei