Te strigă tăcerea din noapte,
Te uită uitarea în vis
Şi gândul le-aduce pe toate,
Te-mpinge un gând în abis.
Te-ascunde în tine ascunsul,
Te stinge amarul din ploi,
Te-ngite în el nepătrunsul,
Te-ngroapă pierzania din noi.
Te doare iluzia din tine,
Te doare adâncul din nu,
Te sfarmă nimicul din lume,
Omule, te doare să fii tu!
vantdetoamna 