Iubesc, ca o lacrimă de rouă,
pe inima unei flori!
Iubesc, ca un zbor uşor de pasăre
rătăcită printre nori!
Iubesc, ca un plânset de pescăruș,
răsunând în infinita singurătate a mării.
Ca timpul grăbit, călător prin univers…
Iubesc, ca un vers născut în leagăn de suflet,
ca o rugăciune profundă şi înălţătoare,
ca un fluture alb, cu aripi ude, murdare!
Iubesc, ca un nor purpuriu,
străpuns de lancele fierbinţi ale soarelui,
ca un strigăt din vis, stins în realitate,
ca un suspin, târziu, revărsat printre şoapte!
Iubesc, ca un vis de fericire,
pierdut dimineata printre gene,
ca un fulg, plutind pe amintire,
ca un cântec dizolvat în îmbrăţişarea vântului,
Iubesc, precum o stea căzătoare,
cărare de foc spre nesfârşit…
Iubesc spre infinit!
pictura- Ionela Andrei
vantdetoamna 