Ridică-ți fruntea din pământ,
Ascultă cerul, cum ne cântă,
Lumina vine prin cuvânt,
Când mintea nu se mai frământă.
Adună-ți trupul din țărână
Și pune-i haine din culori,
Că ai plătit destul arvună
Lumii de umbre și-ncercări.
Învață-ți inima să cânte,
Privește spre nemărginire,
Să-ți fie visele mai blânde
Și să-ți însemne regăsire.
Pășește către poarta vieții,
Să semeni sâmburi de credință,
Și-n dimineața libertății,
Culege-ți flori de ființă!
vantdetoamna 