Feeds:
Posts
Comments

Archive for the ‘Cuvinte nerostite’ Category

Cuvinte nerostite se adună

Pe inimă, ca un păienjeniș,

Ca fulgerele-n norii de furtună,

Ca pietrele înfipte-n povârniș.

De gânduri ți se prind cu lanțuri grele,

De plumb amar cu iz de neiertare

Si rece e tăcerea scrisă-n ele,

Rece și crudă, ca o disecare.

Cuvintele tăcute te scufundă,

În ape de-ntuneric stăpânite,

Ca ceața din adâncuri te inundă,

Ca-n râpele de șerpi încolăcite.

De ființă se lipesc ca boala rară

Și-n chingi te pun pe nesimțite,

Desprinde-le și fă-le să răsară,

Iartă și fă-le a fi rostite!

Advertisements

Read Full Post »