Din secole să vii,
Când ninge cu lungi şoapte,
Şi gândul să îţi scrii,
Când luna-i trei pătrate,
Să te strecori în taină,
Printre copacii goi,
Şi-n aripi de lumină
Să ne îmbraci pe noi,
Şi-atunci să nu îţi pese
Că timpul ne apasă
Şi că în păr ne ţese
Albeaţă de mătasă,
Să fim ca două stele,
În noaptea lungă-a vieţii,
Să ne-mpletim în raze,
În geana dimineţii,
Şi să fugim de oameni,
Sub norii de furtună,
Când fulgere se nasc
Şi-n cercul lumii tună.
Foto – Ionela Andrei
vantdetoamna 