Mă iartă că te uit,
Mă iartă că te port
Printre bucăți de suflet,
Fără să știu întreg,
Fără să semăn gânduri,
Fără să le-nțeleg,
Mă iartă că sunt rânduri,
Mă iartă că iar plec
Prin lume s-ostenesc,
Printre bucăți de cerc,
Să caut să iubesc,
Să caut să încerc.
Aievea să trăiesc
O moarte din nonsens,
Aievea să renasc
În lumea din intens,
Și-apoi să mă măsor
Cu aripa de cearcăn
Și să nu-mi fie dor
De cântecul de leagăn
Și teamă să nu-mi fie,
Pe mine să mă uit
Și în spirala vie
Să mă ridic tăcut.
Mă iartă că greșesc,
Mă iartă că mă frâng
Și că mereu tânjesc
La sensuri să ajung,
Printre bucăți de viață,
Fără să știu a fi,
Mă iartă că iar plâng,
Mă iartă că mă știi!
Foto – Ionela Andrei
vantdetoamna 