De ce să plec din lumea care-mi soarbe
şi inima şi trupul şi gândul cel mai bun?
De ce să plec, de ce să fiu departe?
când razele de soare pe gene îmi apun…
De ce să mai rămân, când viscolul mă cheamă,
să dorm într-o firidă, sub pătură de scrum?
De ce să mai rămân, când este veşnic iarnă
şi norii de zăpadă pe suflet îmi apun?
De ce să plec, de ce să mai rămân?
Când orologiul vieţii din foşnet s-a oprit,
Când vântul se izbeşte de ceaţa dimineţii
şi-mi scutură trăirea… fără să simt.
Foto – Alina
vantdetoamna 