Feeds:
Posts
Comments

Archive for the ‘DUZINA DE CUVINTE’ Category

În aer zboară scame sclipitoare,

Din păpădii suflate blând, de vânt,

Ce duc spre nori dorințe arzătoare,

Șoptite de-un copil, într-un cuvânt.

Pe buza mării, un năvod se-ntinde,

Ca un căuș, prea-ngust ca s-o cuprindă,

Și-n apă, soarele se tot aprinde,

Cu luciu versatil, ca-ntr-o oglindă.

Din cer cad picuri mari, de ploaie caldă,

Iar curcubeul își deschide poarta,

Când pescărușii printre stânci se scaldă

Și în ghiocuri se ascunde soarta.

Arthur7

Foto – Arthur Tintu – https://www.facebook.com/pages/LENS-is-MORE/104007599799185?sk=photos_stream

 
 
(E totul plin de-atâta frumusețe

Și bucuria-mi dă chiar și simptome,

Aș vrea să am mai multă acuratețe,

Dar versu-i scris deja din axiome…

Într-un scenariu cât un rezumat,

Al unei zile dintre cele mai alese,

Să vă explic trăiri am încercat,

Dar știu că ele sunt deja-nțelese,

Așa c-am scris povestea în siaj,

Din camera corabiei rătăcite,

Cuvintele-s puțin în decalaj,

Însă, sunt doar cuvinte fericite.)

M-am înscris cu drag în tabelul Duzinei, alături de gazda noastră Psi și de ceilalți jucăuși. (Scorpio și Dia Naicu).

Read Full Post »

M-am hotărât să îți declar război

Și pe un blog să-mi însemnez intenția,

Prea mult orgoliu avem, amândoi,

Și nu mai vreau să-mi ispășesc detenția.

 

În pas de marș, am să pornesc spre tine,

Ca într-o aventură cu eroi,

Și am să te salvez de mine,

Cu tot ce e incompatibil între noi.

 

Am să-mi fixez un tun mic în afet

Și am să îți distrug urzeala,

Cu tot ce ți-a părut a fi concret,

Căci nu ai vrut să-ți recunoști greșeala.

 

Tristețea, fără îndurare, am s-o omor

Și-apoi, în armistițiu, am sa te chem,

Să mă ajuți în giulgiu s-o-nfășor

Și să-i cântăm funebrul recviem.

🙂 Vă invit și pe la Psi, Scorpio, Adriana, Mariana, Adriana T, Carmen Pricop, Sonia, Ganduricepot, Prințesa Albastră, Maya, Roxana, Oglinda lui Erised, Radu Thor, Blogul Claudiei, Dia Naicu, Adicherish

Read Full Post »

Hai, dă-mi – te rog – visarea

și lasă-mă să o despart în litere,

pe care să le agăț în portativul cuvintelor,

-prin alipire de armonie

și apoi s-o împart la capete de lume,

fiecărui însuflețit și fiecărui muribund,

fiecărui surd și fiecărui mut,

fiecărui copil și fiecărui bătrân,

ca pe o cântare…

din lacrima gândului!

 

Hai, dă-mi -te rog -visarea

și lasă-mă să scad din ea o bucată,

una mică, cât un cerc monocromatic,

pe care să o adaug în scorbura inimii,

-ca să-mi trateze dependența de singurătate-

și apoi s-o extrag într-o batistă

și s-o scutur, printr-o fluturare,

Chiar într-un siaj înscris pe apele uitării,

într-o ecuație…

pentru fiecare orb și fiecare visător!

Arthur5

Foto – Arthur Tintu – https://www.facebook.com/pages/LENS-is-MORE/104007599799185?sk=photos_stream

Vă invit cu drag și pe la PsiMatildaMayaSoniaAdrianaScorpioG?nduri lunaticeoglinda lui erisedcarmen pricopadicherishdia naicu roxanacitaincognitoRadu Thor

 

Read Full Post »

Fuge timpul, ca un apucat,

Pe cadranul ceasului înfipt în cui,

Și-aș fi vrut să-l duc la calibrat,

Însă, nu-i mai pasă nimănui

Dacă e devreme sau târziu,

Sau ce zi e scrisă-n calendar

Și, îți spun serios, că nu mai știu

Nici măcar ce-nseamnă secundar.

Pe căldura asta aeru-i amar,

Iar motanul negru nu se simte bine,

A vărsat acvariul pentru calamar

Și acum vrea apă, ca să îl aline.

I s-a calcifiat până și mustața

Și s-a cocoțat tocmai pe calandru,

plânge înfundat și-și blesteamă viața,

Zice c-ar fi vrut să fie scafandru.

Mi se pare totul de-un umor nerod

Și azvârl penița într-o călimară,

Îmi pun pălăria pe un calapod,

Să-i îndrept calota prinsă într-o doară,

Și-mi așez cu calm zâmbetul calin,

Într-un ciob de-oglindă rezemat de-o ceașcă,

Parcă-mi vine, zău, chiar să și suspin,

Fiindcă mi-am uitat rujul în caleașcă.

GiorgiodeChiricoLacomediaelatragedia

Foto – Giorgio de Chirico la comedia e la tragedia

Vă invit și pe la PsiScorpioAdrianacitaAdrianaTdia naicuadicherishLaura LalySoniaMatildaRaduThorcarmen pricop

Read Full Post »

Minte-mă că circul s-a oprit în doc,

Să salveze foca prinsă-ntre vapoare

Și că păpușarul, darnic și bondoc,

S-a îndrăgostit  de-o adoratoare.

 

Minte-mă în somn, făr`de remușcare,

Că povestea asta nu a fost de formă,

Minte-mă cu foc, pân` la demascare,

Că în dormitor totul se transformă!

 

Minte-mă-n plin for, interior, desigur,

Într-un document scris în trei cuvinte,

Minte-mă cu dor, dar te rog, fii sigur

Că va fi o farsă ce-o voi ține minte!

(: Am cam avut chef de joacă, dar vă invit și pe la oamenii mai serioși => Psi, Oglinda lui EisedScorpiodia naicuadicherishSoniaLaura Laly,MatildaAdriana …

 

Read Full Post »

E dimineață, într-o țară de departe,

Și stelele surate se destramă dantelat,

Din trupul nopții care se desparte,

Într-un spectacol mut, de cerul pastelat.

În lungi ghirlande, boabele de rouă

Sărută pomii, ca-ntr-o rugăciune,

Și soarele își pune haină nouă,

De galben-sângeriu, ca un tăciune.

Inconfundabil, încep să se audă

Buldozerele care sfarmă vise

Și, dintr-o-ncremenire surdă,

Pământul, să se dezmorțească, prinse.

Miroase-a cauciuc și-a lapte de cicoare,

La ochiuri de ferestre se ivesc copii,

Ce-ascund bucăți de pâine-n buzunare,

Și-n ochi, povești născute pe câmpii.

Vă invit și pe la Psi și pe la ceilalți  jucăuși, din tabel!

Read Full Post »

Hai să dansăm un dans de societate,

În stil german, vioi și fără de-ncetare,

Ca un aristocrat cu-ntâietate

Și-o damă cu privirea arzătoare.

Hai să dansăm un vals, printre cuvinte,

Cu romantism și-un strop de nebunie,

Să strângem toate șoaptele din minte

Și să le-nchidem într-o poezie.

Întinde-mi mâna albă și atât de rece,

Să-ți simt măsura inimii neîntinate

Și sângele care prin vine-ți trece,

Un fluviu-al vieții, din eternitate.

În vechiul salon, cuprinde-mă-n brațe,

Lumina e stinsă și nimeni nu știe

piesa aceasta renaște speranțe

Apuse de-un secol în lumea pustie.

Vă invit să faceți un dans și pe la draga noastră gazdă, Psi, și pe la ceilalți scriitori din tabelul duzinei. 🙂

Read Full Post »

Așează-te, comod, în scaunul tăcerii

Și mai rămâi puțin, în ireal,

Am să te-nțep, c-un ac, de-ai să te sperii,

Să te întorci pe-al nostru areal.

Privește totul miniatural,

Pământul, colorat ca o agată,

Și-ntreg tabloul sideral,

Cu tot cu partea lui întunecată.

Vezi cum lumina fecundează stele,

Vibrând în ancestrala armonie,

Și astrele ce-s prinse în inele,

De parcă s-au legat prin cununie.

De-atâta vreme, muze ne sunt toate

Și ne îmbie cu al lor mister,

Să le-nchinăm virtute și păcate,

În viețile ce vin, prin cele care pier.

 

Acum, imaginează-ți că ești o nomadă,

Într-o mulțime de străini nomazi,

Și stați cu toții, la grămadă,

La vama dintre ieri și azi.

Sunt mulți ce-o trec, mulți ce așteaptă,

Dar și mai mulți care nu știu

În care parte se îndreaptă,

Căci azi-ul lor e un ieri-târziu.

Pe cei care așteaptă să-i asculți

Și strânge câteva opinii,

De la bătrânii cei desculți,

Despre întâile confinii.

Doimea lor s-o treci pe o hârtie,

Și, neconditionat, s-o dai în dar,

Sub titlul de antologie,

La ora șapte, unui alt hoinar.

 

hipnoza

 S-au mai jucat și Psi, Almanahe, Anacondele, Carmen Pricop, Vero, Vienela, Oglinda lui Erised, Adriana, Verovers, Vienela 2, Scorpio, Adriana, Ioana

Read Full Post »

Clipirile acelea erau un fel de secunde,

Desprinse din minutul ochiului umed,

În care lumina se împletea în unde,

Ca un izvor, peste irisul negru-fraged.

Zâmbetul era ciudat și ne-ntregit,

Nici de tristețe, nici de bucurie,

Un fel de trecut, pe buze-mpietrit,

Care nu merita să se mai știe.

Nimic altceva de pus în zugrăvire,

Decât două mâini ce-mbrațișau o lume,

Ticsită cu greșeli în curs de izbăvire,

Ca un fel de-ncercare, dar fără nume.

Vă invit și pe la Psi, în tabelul minunat,

Să vedeți alți jucăuși ce frumos au cuvântat!

Read Full Post »

În aurora dimineții se iveau porți de stele,

Printre nori desenați în povești de copii,

Ce dormeau cufundați într-un pat de nuiele,

Și prin somn se vedeau alergând pe câmpii.

 

Fără griji, se jucau cu bucăți de culoare,

Printre case uriașe, agațate de cer,

Și în grinzi însemnau slove rupte din soare,

Să le aibă în nopți bântuite de ger,

 

Când în ochi de-ntuneric se închide pământul,

Să adoarmă și el, într-un leagăn de timp,

Și copacii cei goi se îmbracă cu vântul,

Așteptând straie noi, într-un alt anotimp.

 

Alte povești? Găsiți în tabel, la Psi.

Read Full Post »

Older Posts »