Desculţ, în lumea ta de paseri,
mă-ntorc, pe stele să măsor
ciudata-ţi aripă orfană
şi ochiu-ţi cel orbit de dor.
Desculţ, păşesc în a ta palmă
şi-n talpă liniile îţi număr,
nisipul a pătruns în rană
şi păru-mi zace ofilit pe umăr.
Desculţ, strivit-am cugetarea
în triste ochiuri de bazalt,
şi veșnic mi-am zidit uitarea,
închisă-n cercuri sub asfalt.
Desculţ, îngân fără de noimă
o rugă-amară, către tine,
şi capul mi-am plecat în taină
să nu mai văd priviri senine.
Umblam desculţ, în lumi de paseri,
aripi pe stele măsurând,
şi-n ochi de dor, în albe ceasuri,
eram doar eu, desculţ umblând.
Foto – Ionela Andrei
vantdetoamna 