Feeds:
Posts
Comments

Archive for the ‘Vremuri’ Category

Vremuri

Se zbate timpul, într-o gheară de intens,

Din el se rup fâșii de întârziere

Și se-nfășoară peste tot ce ar fi sens,

De alb, de jar, de om, de voi și stele.

Cad orologiile peste trecuturi,

Ca-ntr-un tablou, pictat în agonie,

Și arcuri ni se-nfig în gânduri,

Când ne sculptam în os de reverie

Și ne e dor sa poposim acasă,

Fără să plângem, fără să trudim,

Și-acolo, mama bucurii să țeasă,

Pe pânza sufletului, când dormim.

Să stăm în vis, cu soarele-n privire

Și-n brațe să ne strângem în tăcere,

Să revedem culoarea din iubire

Și să trăim cum inima o cere.

Din somn când ființa ne-om întoarce,

Să știm c-am fost puțin prin veșnicie

Și la ferestre să ne punem arce,

Să vină apa vieții să le-nvie,

Și-n ele să plutească flori de pace,

Spre altă eră când se-ndreaptă puntea,

Lumini să se aprindă pe catarge,

Lumina să ne fie luntrea.

 

Advertisements

Read Full Post »