Din adâncimea cerurilor răsuna strigătul timpului,
Ca un vuiet prelung ce se metamorfoza în eternitate;
Armate de lumină se aliniau în lungi spirale
Şi în întuneric desenau suflare de viaţă…
În miliarde de fractali ai proiectat povestea fiinţei
Şi din ea ai sădit câte o grăunţă în şapte sfere…
Însă, numai cea de-a treia a înflorit după chipul tău
Şi a rodit din esenţa veşniciei, întru asemanarea ta,
Atunci când, din pântecele stelelor căzătoare,
Am răsărit noi, visătorii spre alte lumi…
Sursa foto – https://dailymythogies.files.wordpress.com/2011/02/yggdrasil.jpg?w=500&h=677
vantdetoamna 
