Cine poate spune de ce râd copacii,
Când se pierde vântul printre răsuflări?
De ce cântă ploaia când sărută macii,
La venirea nopții pe albe cărări?
De ce omul crede că-i în voia sorții,
Când imaginația este soarta lui,
Templul de la care are cheia porții,
Prinsă cu lumina visului dintâi?
Cine poate spune de ce iarăși uită
Că doar prin credință liber poate fi
Și că viața este o frumoasă luptă,
În care venim spre a ne regăsi?