Rămâi acolo, ocrotit de toate,
Şi nu-ntreba de ce se duce spuma
Din valuri albe către niciodată,
Din niciodată către totdeauna…
Săruta rece apăsarea ploii
Şi râzi când soarele în nori se-ascunde,
Nu mă chema în lumea de sub unde,
Nu mă picta pe zidurile crude.
Rămâi acolo, ocrotit de îngeri,
Când nopţile se scurg sub felinare,
Nu căuta tăceri şi-nsingurare,
Când timpul roade stâncile amare.
Revino alb, sub tremurarea vieţii,
Şi nu-ntreba de ce-am ales furtuna,
Din valuri albe către niciodată,
Din niciodată către totdeauna.
Foto – Ionela Andrei
vantdetoamna 