Ce este viața? – mă-ntreba copilul,
Ce-n mine stă ascuns, parcă la pândă,
Tot așteptând să se-mplinească clipa
În care înțelesuri să pătrundă…
I-am spus, zâmbind, că viața-i o poveste
Iar el, mirat, a vrut să i-o citesc,
Dar când a înteles că ea-n trăiri se scrie,
M-a îndemnat să-i scriu tot ce trăiesc.
Am luat penița și m-am pus pe treabă
Și, mai întâi, i-am scris despre credință,
Apoi, despre iubire, despre artă
Și zeci de alte lucruri despre ființă.
Când totul a fost gata, i-am citit, solemn,
Însă, copilul jucăuș mi-a râs în față:
-Am Înteles de-aici că viața poate fi poveste,
Dar cel mai sigur, că poveștile sunt viață!-
vantdetoamna 