Se scurge timpul lumii mele, pas cu pas…
Nisipul din clepsidră-i gata să se-oprească,
Doar vântul știe cât a mai rămas,
Destinul e aici, să se-mplinească.
El conturează sfere nevăzute,
Pe care le urmez, fără să știu,
Îmi cântă taine vechi, în note mute,
Și totul moare, ca să fie viu.
Se scurge timpul lumii mele și renaste…
Ca un ecou, al ființei nesfârșite,
Aceea care umbra o cunoaște,
Lumină ca să dea, printre cuvinte.
Pictură-Ionela Andrei
vantdetoamna 