Eu cred că stelele ascund povești ciudate,
Pe care norii le citesc de mii de ori
Și-apoi ne dau și nouă mici citate,
Transcrise-ntr-ale curcubeului culori.
Mai cred că omul e un fel de călător,
Dansând într-o echilibristică a vieții,
Că aripi are fiecare visător,
Zburând spre idealul frumuseții.
Eu cred că din lumină tot se naște
Și totul în lumină se transcende,
Că în smerenie ruga se cunoaște,
Că sufletul în rugăciuni ascende.
Eu cred că oamenii ascund în ei mistere,
Pe care numai păsările le pătrund
Și-apoi îi cântă cerului din ele,
Să-și vadă oglindirea pe pământ.
Foto – Arthur Tintu – https://www.facebook.com/pages/LENS-is-MORE/104007599799185?sk=photos_stream
vantdetoamna 