Luați liniștea asta de aici
Și spargeți-o în bucăți mici,
Subțiri cât un fir de lumină
Și fine ca praful de smirnă,
Ca vântul s-o ducă departe,
La cei cu durere de moarte
Și celor ce mintea le umblă
Prin locuri de haos și umbră,
Ca zbaterea lor s-o aline,
Să simtă și clipe senine,
Dați liniștea asta în dar,
Căci liniștea-n dar e un har.
vantdetoamna 