Feeds:
Posts
Comments

Archive for the ‘Rugăciune albastră’ Category

Lacrimi albastre,

sclipiri de cristal…

statuie de ceară,

cu zâmbet amar.

Privire de ceaţă,

miros de podbal…

şi aripi de gheaţă

ce-n noapte răsar.

Din luna amară,

din cerul oval,

cobori plutind pe clipe,

în spuma unui val…

Obrazu-ţi-e umbrit

de lungi gene din voal,

ce leagană în vârfuri,

stropi de mărgăritar.

Şi chipul ţi-e palid,

şi ochii nestinşi,

oglinzi de lumină,

albastre, cuminţi,

din care se-nalţă

fierbinţi rugăminţi.

Spre cerul adânc,

spre luna amară,

albastru te rogi,

statuie de ceară…

Advertisements

Read Full Post »