Fă-ți, astăzi, inventarul existenței
Și uită, tot ce-nseamnă cunoștință,
Pune un semn de început întru trăire,
Crez să îți fie, peste suferință.
Încearcă să-nțelegi îngemănarea
Dintre ce e declin și ascensiune
Și ironia despre căutarea…
Care nu vede ce sub ochi i se supune.
Când vise clare vor veni prin nopți,
Respiră-n ritmul zborurilor lente,
Privește-ntregul separat de porti
Și timpul suspendat de sentimente.
Un paradox al lumii în oglindă
E ființa omului, rătăcitoare,
Care se teme, moartea să n-o prindă,
Neștiind că moartă este și viața i se pare.
vantdetoamna 