Azi, fața-mi îndrept spre lumini,
Nemărginirea sufletului iar o simt,
În mine sunt cuvinte rădăcini,
Tăceri din ambră și din flint.
Azi, desfrunzesc copacii de cerneală,
Îmi adun literele-n palme
Și zbor în emisfera boreală,
Pe Vega s-o privesc în unde calme.
Pătrund în adâncimea din rostiri,
Metamorfoza vieții să-nțeleg,
Ascult refrenul despre rătăciri,
Azi, aripile ființei îmi dezleg.
vantdetoamna 