Scânceşte o cucuvea
În sânul greu al nopţii,
Se simte, printre noi,
Trecând fiorul morţii…
E frig şi e pustiu
Pe străzile uitate
Şi vântu-şi trece trena
Prin crengile-ngheţate.
Ce tristă-i lumea asta
Şi cât e de tăcută…
Atata-i de frumoasă
Şi-atat de mohorâtă.
Aş vrea să fiu cu voi,
Dragi suflete plecate,
Şi dincolo de vis,
Să rătăcim prin șoapte,
La orele ascunse,
În lumea de păcate.
Dar clipa e târzie
Şi luna parcă plânge,
Când stelele se-aprind
Şi cerul le răsfrânge
În timpul care fuge,
Prin văile de sânge,
Ca un nebun, hoinar,
El curge…
vantdetoamna 