Ca un orb privesc în lumină, fără să o văd,
și, fără să o simt, pe piept mi se-așterne.
Trezește-mă și ajută-mă s-o las să mă învăluie
și din mine să radieze prin iubire!
Chip după chipul tău m-ai plăsmuit
și-n sute de oglinzi îl văd, dar nerecunoscându-l.
Iartă-mi necunoașterea și sădește în mine înțelepciunea,
învață-mă să mă-ndrept și mă curățește!
Căci lângă tine trăiesc în fiecare zi,
fără să știu cum întru tine să exist…
și, ca o mână ținând-o pe cealaltă și încălzind-o,
Ca un picior pășind înaintea celuilalt și arătându-i drumul,
Tu ești pretutindeni cu mine,
dar eu, cu sufletul beteag, pribegesc în lume să te caut,
unde și pasărea și vântul își știu cuibul de odihnă,
numai capul meu nu are loc să se plece,
căci sunt orb și nesimțitor și uit mereu
de palmele-ți întinse ce m-așteaptă…
Adu în mine, Doamne, Învierea…
și mă mântuiește…
și fă-mă nimic!
vantdetoamna 