Feeds:
Posts
Comments

Archive for the ‘Moartea filosofului’ Category

Picuri vineţi, de otravă,

Se scurg din cupa de argint

Şi împietrit, palid, e chipul

Cu ochi de fluture rănit.

 

Îngheaţă timpul într-un scâncet

Şi trupul cade ostenit,

În cercuri tremură plecarea,

spre infinit.

 

Iar fiinţa se desprinde fină,

Sub cer de sticlă, plutind senină,

Fior de moarte şi surdină,

Albastru tremur de lumină.

 

(Jacques-Louis David1787)

1024px-David_-_The_Death_of_Socrates

Advertisements

Read Full Post »