Încotro te duci, suflet călător?
Noaptea asta grea îți umbrește zarea
Și îți prinde-n mreje chipul visător,
Să nu poți zbura și să-ți uiți culoarea.
Mai rămâi puțin, poposind în gând,
Să-ți alegi alt strai, pentru dimineață,
Când lumina vine, ca un nou cuvânt,
Și te-ndeamnă cald, să revii la viață.