Rămâi un ceas, un strop de veșnicie,
Tu, umbră, ca un gând hoinar,
Și nu lăsa tăcerile să știe
Dacă surâsul îți va fi amar.
În ochi de vis, descoperă-mi uitarea,
Ca o ninsoare fină, în noaptea de solstițiu,
Și nu-ntreba de ce îmi port chemarea
Pe epoleți de timp, în semn de armistițiu.
Spune-mi povești de la-nceputul lumii,
Și viața scrie-mi, între liniile din palme,
Când peste cer se-așterne vălul lunii
Și apa vie are unde calme.
Un ceas rămâi, un strop de veșnicie,
Tu, gând hoinar, cu adâncimi de umbră,
Și nu lăsa cuvintele să știe
Că sufletu-ți, prin suflet, iar îmi umblă.
vantdetoamna 