Îmbracă-mă cu giulgiul uitării
Și lasă-mă să simt adâncul din umbră,
Când vântul cerne norii depărtării
Și îngerii prin vise umblă.
Acoperă-mi ochii cu taina lunii
Atunci când moartea nașterea o cheamă,
Și oamenii se-ascund la sânul lumii,
Înspăimântați că timpul îi răstoarnă.
Aruncă-mă în sfere de lumină,
Cu sufletele care-și plâng orbirea
Și lasă peste noi să vină
Trezirea, pacea și iubirea.
vantdetoamna 