Hoinar ai rătăcit în ere-ntregi, la rând,
Şi-n cercuri ai pictat lumina pe pământ.
În zboruri ai plutit, deasupra lumii calde
Şi-n oameni ai trăit dureri, iubiri, păcate.
Ai fost şi vântul blând şi crivăţul şi gerul,
În munţi ţi-ai întrupat tăcerea şi misterul,
Ai alergat desculţ, prin iarba dimineţii,
Şi ploaia te-a ţesut cu apa vieţii.
În mări ai fost demult o cochilie fină,
Pe flori ai poposit, în zborul de albină,
Ai străbătut uitări şi zâmbete şi moarte
Şi-ai renăscut senin pe-o pagină de carte.
vantdetoamna 