Te-aş contempla tăcut, ca pe-o minune,
Căci, din alt timp ai coborât, cu paşii grei,
Şi ai venit unde era amărăciune,
Ca s-o sculptezi şi flori să faci din trupul ei.
Ca pe-o lumină, te-aş purta în suflet,
În vise te-aş lăsa să te strecori
Şi fiinţa să-mi îmbraci în caldul zâmbet,
Când frigul cerne săbii peste nori.
Te-aş desena în gând, ca pe-o poveste,
şi-apoi te-aş prinde-n aripi de cocori,
Să te primescă cerul ca pe-o veste,
Ce-aduce-n lume ploaie de culori.
Foto – Ionela Andrei
vantdetoamna 