Verde crud, coardă de liră,
lasă-ți sufletul să fie
fulg de pasăre albastră,
glas de foc și apă vie!
Luminoasă ca un cântec,
ca un fir de lună nouă
încrustat într-un descântec,
fie-ți inima când plouă,
și rostită ca o rugă,
ființa ta să viețuiască,
să-nflorească-nțelepciune
și iubire să rodească!
Verde crud, sclipiri de stele,
de la sfinți să ai lumina
și când timpul în timp piere,
să-ți găsești în cer odihna!
Să ai pavăză de îngeri
și aripe să îți coasă,
ca să zbori în vârf de sângeri,
să faci cuiburi de mătasă,
pentru fluturii de noapte,
să își culce puii-n ele
și apoi să-i învelească
cu petale de lalele.
Verde crud, dansuri de iele,
fie-ți zâmbetul urzeală,
răsucită prin inele,
lacrima de dor să-ți piară!
Să-ți apleci în holde capul
ca să plângi a bucurie
și de-acolo să iei macul
mirosind a profeție!
Hoinărind în primăvară,
să ai gândul ca zefirul
și să te prefaci în taină
joia, când se face mirul!
vantdetoamna 