îmbrăţişare de ceruri
În zborul nebun rătăcit…
Mângâiere de vânt
Pe lungi aripe şi fine…
Atom de lumină,
Întregul pământ,
Lumina se naşte din tine!
Şi timpul se pierde
Pe aripi de timp,
Şi clipa se naşte din clipă…
Suflare de viaţă,
suspin nesfârşit,
Un foşnet prelung se-nfiripă…
Cu ochii-n lumină
Se-naltă spre cer,
Şi caută suflet de floare…
Coboară tăcut,sărută grăbit
Suave,albastre petale.
Pluteşte uşor ca gândul senin,
Iubeşte căldura şi zarea,
În ochii aprinşi de viaţă şi vis
Şi-n zbor îi vibrează culoarea.
Şi clipa se scurge…
Şi norii se-adună…
Şi timpul grăbit
Sădeşte furtună.
Albastre petale se-nchid lăcrimând.
Păstrează în ele sărutul.
În doliu e cerul
Şi soarele-i stins,
Funebru şi trist bate vântul.
Din zbor giuvaierul
Speriat şi rănit,
Prăbuşit, zace mort pe nisip
Şi sufletu-i pleacă
Nebun şi grăbit
Pe aripi de timp…
vantdetoamna 