Poteci de stele pentru tine s-au întins,
Pășește, și-ai să știi că ești spre casă,
Nu-ți fie teamă că e totul necuprins,
Căci temerea pe aripi te apasă.
Ascultă-ți simțul, el o să te-ndrume,
Și-o să înveți cum să-ți urmezi menirea,
Cea pentru care-ai răsărit în astă lume,
Al cărei necuprins l-a-ncarcerat orbirea.
Adu-ți aminte că ești suflet din lumină
Și că în visul tău s-a aratat chemarea,
Spre odiseea care va să vină,
Să ne aducă ce ne-a luat uitarea.
vantdetoamna 