Acolo

Vino, dacă vrei, pleacă, dacă poți…

Rămâi, dacă armura ta rezistă stihiilor minții.

Eu voi fi pacea dintre războaiele puterii,

Tu vei fi puterea care dă sens păcii…

Vom înlătura vălul uitării

Și adevărul va arde arhetipurile lumii.

Inimile vor plânge, pentru că înțeleg mărginirea,

Însă, sufletele nu au nevoie de spațiu.

Inimile au învățat legea  timpului,

Dar în miezul lor este rădăcina sufletului.

Dacă ne vom speria, de propriile himere

Și de va fi să pleci sau să mă pierd,

Amintește-ți că nu ne aparținem,

Că suntem liberi și că numai în libertate,

Ochii cei adevărați pot disipa iluzia…

De-o fi să te întorci și nu-ți voi recunoaște chipul,

Amintește-mi să mă rog cu trăirea…

Când pe pielea ta, soarele își va scrie iubirea,

Amintește-mi că măreția se naște din lucrurile mărunte

Și întâlnește-mă, acolo unde stelele se adună,

Ca să se contopească, în spirale, cu infinitul…

Vom găsi lumea noastră,

Acolo.