Învață-mă

Învață-mă despre pace,

Când, înspre cer, plouă

Și-n noaptea tulburării,

Să simt ziua, cea nouă.

*

Învață-mă despre adevăr,

Când am să știu să îl accept,

Să-nlătur ce stă-n calea iubirii

Și, să pot, pașii să-mi îndrept.

*

Învață-mă să mă-mblânzesc,

Când compasiunea am s-o înțeleg,

Să văd, ce-i dincolo de-oglindă,

Și întristarea să-mi dezleg.

*

Când plouă, înspre cer,

Învață-mă zborul libertății,

Să dăruiesc, tot ce e bucurie,

Să fiu trăirea simplității.

Depeșă din nemărginire

Tu, acum și-acolo, tot aproape-mi ești

Tu, înger, care-ai ales să fii pământean

Sufletu-mi îți cântă, în doinele cerești,

Tu, atunci și-acolo, erai tot ce iubeam.

*******

Eu, fiind nemărginire, tot aproape-ți sunt

Eu, cel care-am plecat, din cercul omenesc,

Sufletu-ți ascult, și-mi e sfânt-legământ

Eu, fiind nesfârsire, nesfârșit, te iubesc!

foro@naddineragner

Omul cu ochi din coral

Omul cu ochi din coral albastru,

în graiul păsărilor, vorbea.

Chipul lui era pictat,

în culorile blândeții,

și, în buzunar, avea un ciob,

dintr-o stea.

El domea afară,

să fie mai aproape de cer,

și, în vis, din lumină,

aripi își urzea.

Omul cu ochi din coral albastru

visa că este pasăre,

zborul, îl iubea.

El dormea,

el visa,

el iubea.

Toate

Roua florilor,

în puful păpădiilor,

graiul ciocârliilor,

în verdele copacilor,

zumzetul albinelor,

în cântecul copiilor.

Daruri nestemate,

pentru noi sunt, toate,

și în noi sunt, toate.

*

Sămânța tinereții,

în rodul bătrâneții,

arta frumuseții,

în bucuria vieții,

lumina dimineții

în adâncimea nopții.

Daruri nestemate,

pentru noi sunt, toate,

și în noi sunt, toate.

Voi?

Pe voi cum vă doare?

Când, în albastru, inima vă sângerează,

Când lacrimile vă sunt ape curgătoare,

Când greul vă îngenunchează.

*

Voi cum arătați zâmbind?

Când auziți râsul cristalin, al copiilor,

Când Soarele apare, strălucind,

Cănd priviți florile câmpiilor.

*

Pe voi cum vă cuprinde dorul?

Când cine vă e drag pleacă, departe,

Când tot ce e trecut umbrește viitorul,

Când ce e viață devine moarte.

*

Voi cine sunteți când dormiți?

Când raza somnului vă încalzește,

Când noaptea vă gasește, liniștiți,

Când visul vi se săvârșește.

*

Voi cine sunteți când vă treziți?

Cum sunteți voi, cum vreți să fiți?

Cum vă dați seama că trăiți?

Voi cine sunteți când iubiți?

Parcă ieri

Parcă ieri eram copil

Și alergam, printre maidane,

Parcă ieri stateai la poartă,

Și, în mâini, aveai bomboane.

Parcă ieri erai cu mine

Și-n pat, îmi citeai povești,

Parcă ieri îți recitam poeme

Și mă bucuram că ești.

Parcă ieri era zăpadă

Și o cazemată construiam,

Parcă ieri era ajunul

Și bradul îl împodobeam.

Parcă ieri erați acasă

Și în brațe mă țineați,

Parcă ieri eram cu voi

Și vă iubeam, și mă iubeați.

Parcă ieri era,

Parcă ieri erați,

Parcă ieri eram,

Parcă ieri trăiați.

.

Dragul meu suflet

Suflet drag, dragul meu suflet,

În brațe, te voi ține, strâns, ca pe-o comoară,

Trupul, ți-l voi mângâia, cu tandrețea luminii,

Ochii, ți-i voi contempla, ca pe o minune,

Glasul, ți-l voi asculta și, un cântec, voi scrie,

Tinându-te, de mână, în zborul întregirii.

*

Suflet drag, dragul meu suflet,

Te voi purta în ființă, ca semn de libertate,

Inima, ți-o voi atinge, cu delicatețea blândeții,

Zâmbetul, ți-l voi săruta, cu căldura vindecării,

Pașii, ți-i voi urma, din ei, cale să fac,

Însoțindu-te, cu bucurie, în dansul iubirii.

Drum lin!

Timpul a trecut, cu repeziciune,

Noi am crezut, naivi, că are mersul lent

Tăcere, grea, s-a așternut în urma lui

Și umbre lungi, curgând, din firmament.

************************************

Drum lin, vouă, celor care-ați plecat,

Povestea vă e scrisă-n colb de stea

Și ne-ați lăsat-o, să o continuăm,

Să însemnăm, tot ce iubim, în ea.

************************************

Drum lin și nouă, celor care-am rămas,

Povestea să o continuăm, cu viață,

Și să ne amintitim de voi, cei ce-ați plecat,

Când ne uităm la cer, în dimineață.

Plecarea prin vis

Te frământa dorul de ducă,

Când Primăvara abia apăruse,

Și ți-ai pus toate amintirile-n valiză,

Împachetate-n gânduri și ascunse.

*

Aveai trenul la ora trei, de dimineață,

Și părea că îți era teamă, de-ntârziere,

Tot îngânai că e vremea să pleci,

Îți era greu să-mi spui la revedere.

*

Nu știu cum s-a-ntâmplat de-ai adormit,

Somnul te-a luat în zbor, prin vise dulci,

Pare că n-ai m-ai vrut să te întorci

Și ai plecat, uitând să-ți iei papuci.

Să știm

As vrea să nu mai vreau nimic

Și, dincolo de dorință și gândire,

Să simt măreția, din tot ce este mic

Aș vrea să vreau să fiu trăire.

—————————

Aș vrea să am un ceas vrăjit,

Să îngheț clipele de fericire,

Când timpul este împărțit,

Și noi ne dăruim iubire.

—————————

Aș vrea să ne-amintim ce-am fost

Când, într-o altă viață, o să fim

Aș vrea să nu uităm c-am avut rost,

Iubindu-ne, că ne-am iubit, să știm.