Feeds:
Posts
Comments

De leagăn

Dormi liniștit, copile blând

Azi, este-ntâia toamnă

În care stelele se-așează-n rând

Și lumea o răstoarnă,

Să prindă, astfel, păsările-n nori,

Când fug spre zări străine

Și cerul să-l picteze în culori,

Din zilele senine.

Dormi liniștit, copil frumos

Azi, este toamna cea dintâi

În care visele se-ntorc pe dos

Și poți în ele să rămâi.

12118887_1067715443259428_1578447537921471981_n

Advertisements

Zeul Primăverii

Zeul primăverii s-a trezit la viață,

În ropot de ploi coborât-a-n timp,

Flori purtând pe creștet, moi lumini pe față

Și pe umeri muguri, de nou anotimp.

Ne-a adus în dar râuri de culori,

Revărsate cald, peste-a iernii umbră,

Ca într-o pictură, din penel de nori,

Ca pe-o simfonie, în tăcerea sumbră.

DSC_0672

Foto: Ionela Andrei

Gând VIII

Primăvara asta mi te-a pus în ființă,

Bob de rouă rece, cu sclipiri de cer

Te-a sădit aici, ca pe o credință,

fără să mă-ntrebe de mai știu să sper.

Tragice neliniști ce mocneau în mine,

Oarbe frământări de suflet omenesc,

Toate le-ai topit și-ai adus cu tine,

Pacea și iubirea care mă-ntregesc.

12736049_1130029283694710_885049920_n

foto: Ionela Andrei

Între

Într-o noapte,

am adormit între două întrebări…

întaia era despre umbre,

secunda , despre tăcere.

Drept răspuns, am primit un vis,

Un vis clar și îmbietor,

ca o lungă dimineață de primăvară,

un vis în care vedeam copaci cu fructe de inimi

crescute în îmbrățișări de ramuri,

copaci cu trunchiuri în formă de trup de om,

copaci cu frunze-ochi,

care priveau direct în Soare

și lăcrimau seve de adevăr;

ca jertfă,

pentru rădăcinile prinse în întunericul pământului…

ca suflare de viață,

pentru lumina fructelor de inimi

crescute în îmbrățișări de ramuri.

Într-o noapte,

m-am trezit între două întrebări…

și-am înteles că…

din zbaterea umbrelor,

se nasc, în tăcere,

cele mai frumoase lumini.

DSC_0550

 

foto: Ionela Andrei

Nevăzuta iarnă

Nevazuta iarnă se ascunde-n suflet,

Așternându-și fulgii – grav – peste trăire,

Ne îngheață ochii, fără de simțire,

Și rămânem orbi…orbi cerșind iubire.

Se ascunde-n inimi nevăzuta iarnă,

Crivațul ne-nfige mințile-ntr-o spadă,

Viața ne-mpietrește, fără de uimire,

Și ne varsă-n sânge râuri de zapadă.

 

Zidește-mă

Zidește-mă…

în lumina dintre două dimineți,

să fiu cântec de trezire,

la începutul fiecărui ceas…

și lasă-mă să fiu liniștea…

prinsă între două bătăi ale inimii.

Zidește-mă…

între două cuvinte,

să fiu pauza dintre rostiri

și trăirea desăvârșită…

dintre mâine și ieri.

Zidește-mă…

în temelia iubirii de adevăr

și lasă-ma să fiu ființa care, în tine,

adevăr, din iubire, să zidească.

Ploaia

Cu sunet alb, ca de argint,

Ploaia în lume se revarsă;

Cerul parcă-i făcut din flint,

Într-o nuanță de gri, ștearsă…

Păsări, cu aripile ude,

Planează peste pomi în floare,

Iar florile au frunze crude,

Din verde viu, ca o mirare…

Oamenii par să respire calculat,

Cu ritm mecanic, ca o încruntare,

Și-n jurul lor luminile se zbat,

Ca o emoție prinsă în culoare.

Cerul parcă-i făcut din flint,

Într-o nuanță de gri, stearsă,

Și-n sunet alb, ca de argint,

Ploaia în lume se revarsă.