Feeds:
Posts
Comments

Archive for the ‘DUZINA DE CUVINTE’ Category

Așează-te, comod, în scaunul tăcerii

Și mai rămâi puțin, în ireal,

Am să te-nțep, c-un ac, de-ai să te sperii,

Să te întorci pe-al nostru areal.

Privește totul miniatural,

Pământul, colorat ca o agată,

Și-ntreg tabloul sideral,

Cu tot cu partea lui întunecată.

Vezi cum lumina fecundează stele,

Vibrând în ancestrala armonie,

Și astrele ce-s prinse în inele,

De parcă s-au legat prin cununie.

De-atâta vreme, muze ne sunt toate

Și ne îmbie cu al lor mister,

Să le-nchinăm virtute și păcate,

În viețile ce vin, prin cele care pier.

 

Acum, imaginează-ți că ești o nomadă,

Într-o mulțime de străini nomazi,

Și stați cu toții, la grămadă,

La vama dintre ieri și azi.

Sunt mulți ce-o trec, mulți ce așteaptă,

Dar și mai mulți care nu știu

În care parte se îndreaptă,

Căci azi-ul lor e un ieri-târziu.

Pe cei care așteaptă să-i asculți

Și strânge câteva opinii,

De la bătrânii cei desculți,

Despre întâile confinii.

Doimea lor s-o treci pe o hârtie,

Și, neconditionat, s-o dai în dar,

Sub titlul de antologie,

La ora șapte, unui alt hoinar.

 

hipnoza

 S-au mai jucat și Psi, Almanahe, Anacondele, Carmen Pricop, Vero, Vienela, Oglinda lui Erised, Adriana, Verovers, Vienela 2, Scorpio, Adriana, Ioana

Advertisements

Read Full Post »

Clipirile acelea erau un fel de secunde,

Desprinse din minutul ochiului umed,

În care lumina se împletea în unde,

Ca un izvor, peste irisul negru-fraged.

Zâmbetul era ciudat și ne-ntregit,

Nici de tristețe, nici de bucurie,

Un fel de trecut, pe buze-mpietrit,

Care nu merita să se mai știe.

Nimic altceva de pus în zugrăvire,

Decât două mâini ce-mbrațișau o lume,

Ticsită cu greșeli în curs de izbăvire,

Ca un fel de-ncercare, dar fără nume.

Vă invit și pe la Psi, în tabelul minunat,

Să vedeți alți jucăuși ce frumos au cuvântat!

Read Full Post »

În aurora dimineții se iveau porți de stele,

Printre nori desenați în povești de copii,

Ce dormeau cufundați într-un pat de nuiele,

Și prin somn se vedeau alergând pe câmpii.

 

Fără griji, se jucau cu bucăți de culoare,

Printre case uriașe, agațate de cer,

Și în grinzi însemnau slove rupte din soare,

Să le aibă în nopți bântuite de ger,

 

Când în ochi de-ntuneric se închide pământul,

Să adoarmă și el, într-un leagăn de timp,

Și copacii cei goi se îmbracă cu vântul,

Așteptând straie noi, într-un alt anotimp.

 

Alte povești? Găsiți în tabel, la Psi.

Read Full Post »

Pământ al uitării, închis în întunericul cel din afară,

Noi, oamenii tăi, bieți orbi ce privim în lumină,

Fugim, fără rost, de tot ce-ar putea să ne doară,

Neștiind că durerea e parte din truda divină.

 

Pierdut-am noi darul, jertfit prin piroanele morții,

În sânge și aur, în patimi ce-n suflet primim,

Pierdut-am și sensul, crezându-l doar voia sorții,

Nimic nu-nțelegem, nimic nu mai știm să iubim.

 

Cu false relații, ne-am frânt armonia ființei,

În muzica mută, a vieții ce totul permite,

Și nu mai trăim iubirea ca rod al credinței,

Ci ca pe o foame ce chiar înfruptarea omite.

 

Pământ al uitării, închis în întunericul cel din afară,

Câțiva dintre orbi aprins-au o lumânare

Și-n fruntea-ncerării, vederea începe s-apară,

Căci iată-i, pe rând, încep să își ceară iertare!

Untitled

Foto – Alan Blaustein

Vă invit și prin tabelul duzinei!

Read Full Post »

Furtuna din amurg ne-a răscolit simțirea,

Cu vânt din miazănoapte a frânt liniștea-n două,

Când pe genunchi țineam păcatul și iubirea

Și ne miram că umbra aduce luna nouă.

 

Pe gemurile ude, din flori strivite crud,

Ne încropeam atlas, pentru tărâmul minții,

Și pâinea o-nveleam cu frunze de agud,

S-o dăm unui biet pui, ce-și căuta părinții.

 

O burtă de-ntuneric îngurgitase cerul,

Toți fluturii zburau, în cuiburi, să se-ascundă,

Din nori se-ntrezărea, sclipind amar, steajerul

Și toate ne păreau a fi într-o secundă.

 

Au scris si: Psi, Tibi, Scorpio, Carmen Pricop, Dictatura justitiei, Vero, Griska, Vavaly, Maya, Anacondele, SimonaR

Read Full Post »

Atunci când nu te-aștept, apari,

Ca o himeră-n umbra dintre gânduri,

Și vrei printre cuvinte  să răsari,

Când șoaptele se aliniază-n rânduri.

Mă rogi să-ți pun în scris povestea vieții,

În vers de alb, cu seve de cicoare,

Și să o prind, la vremea dimineții,

În ramuri de salcâmi  în floare,

Să o citească vântul,  la zenit,

Și să o ducă, până mai departe,

În locul visurilor de-mplinit,

Înscrise într-o pagină de carte.

Atunci când nu m-aștept, te duci,

Ca într-un marș regal, cu pașii grei,

Te-ntorci, în lumea ta, printre năluci,

Și-mi lași în dar un lemn tăiat în trei,

Să îți sculptez în el vers de iubire,

Pentru cei ce vânează depărtarea,

Și să-l așez, curat, în amintire,

Când oamenii  își fac în somn intrarea.

Read Full Post »

Când ploaia cade, cu o patimă nebună,

ca o frustrare, peste tot ce simți,

și timpul parcă se răzbună,

pe lumea care și-a ieșit din minți,

să nu-mi vorbești despre metempsihoză,

nici despre-acomodare și-alte speze,

mai bine spune-mi despre simbioză

și-adu-mi o odaliscă să-mi danseze.

Recită-mi astăzi, altă rapsodie,

ca pe-un canon pirogravat în oase,

să nu mai văd a vieții tragedie,

când cearcăne de plumb durerea-mi coase.

Hai, dă-mi un vers, cu litere de-o șchioapă,

ca pe-un miracol, pus într-o hârtie,

lipește-mi-l cu lacrimi de o pleoapă,

să fac din el o-ntreagă poezie,

Și-arată-mi drumul spre desăvârșire,

când sufletul cașetic mi se frânge

și-mi desenează drum către sfârșire,

într-o ablație cu miros de sânge.

Photo0801

Foto – Ionela Andrei

Au cuvântat, fără de întârziere, și Psi, ArconScorpioDictatura JustitieiIrealiadordefemeie…:)

Read Full Post »

« Newer Posts - Older Posts »