Mă-ntorc la mine după ani de rătăcire
Și-mi chem acasă sufletul, cu drag,
Să-i pun veșmânt din raze de iubire,
Mă-ntorc să trec al ființei mele prag.
Mă-ntorc la tine după vieți de încercare,
Mă-ntorc cu dor, azi, umbrele să-mi iert,
Mă iert pentru cea din afară căutare,
Mă iartă tu și pentru fuga în deșert.
vantdetoamna 
Ce poezie minunata :). Si eu nu sunt fana, pentru ca nu le inteleg pe majoritatea, dar pe asta am inteles-o 🙂
Multumesc, Irinuca! Ma bucur ca iti place si ca poate fi inteleasa, pup!