Zidește-mă…
în lumina dintre două dimineți,
să fiu cântec de trezire,
la începutul fiecărui ceas…
și lasă-mă să fiu liniștea…
prinsă între două bătăi ale inimii.
Zidește-mă…
între două cuvinte,
să fiu pauza dintre rostiri
și trăirea desăvârșită…
dintre mâine și ieri.
Zidește-mă…
în temelia iubirii de adevăr
și lasă-ma să fiu ființa care, în tine,
adevăr, din iubire, să zidească.
vantdetoamna 
minununate versurile tale….seara linistita sa ai…
🙂 Multumesc! O seara linistita si tie!