Cu fruntea sus să treci prin viață,
Ca șoimul falnic, într-al lui zbor,
Să fii iubire, să oferi speranță,
Să nu te doară, nici să-ți fie dor.
Să știi să fii smerit și înțelept,
Și demn să-nveți ce este suferința,
Iar când îți cerni minunile din piept,
Păstrează, dintre toate, doar credința.
Foto – Ionela Andrei
vantdetoamna 
“Micuţă floare,dacă aş putea să înţeleg ce eşti tu cu adevărat ,
Ar trebui să aflu ce este Dumnezeu şi ce reprezintă omul.”
frumoase versuri…
Ce surprizā frumoasa! 🙂 Nu stiu cum faci, dar si de data aceasta m-ai inveselit. Iti multumesc din suflet si te imbratisez cu drag! 🙂