În aer zboară scame sclipitoare,
Din păpădii suflate blând, de vânt,
Ce duc spre nori dorințe arzătoare,
Șoptite de-un copil, într-un cuvânt.
Pe buza mării, un năvod se-ntinde,
Ca un căuș, prea-ngust ca s-o cuprindă,
Și-n apă, soarele se tot aprinde,
Cu luciu versatil, ca-ntr-o oglindă.
Din cer cad picuri mari, de ploaie caldă,
Iar curcubeul își deschide poarta,
Când pescărușii printre stânci se scaldă
Și în ghiocuri se ascunde soarta.
Foto – Arthur Tintu – https://www.facebook.com/pages/LENS-is-MORE/104007599799185?sk=photos_stream
(E totul plin de-atâta frumusețeȘi bucuria-mi dă chiar și simptome,
Aș vrea să am mai multă acuratețe,
Dar versu-i scris deja din axiome…
Într-un scenariu cât un rezumat,
Al unei zile dintre cele mai alese,
Să vă explic trăiri am încercat,
Dar știu că ele sunt deja-nțelese,
Așa c-am scris povestea în siaj,
Din camera corabiei rătăcite,
Cuvintele-s puțin în decalaj,
Însă, sunt doar cuvinte fericite.)
M-am înscris cu drag în tabelul Duzinei, alături de gazda noastră Psi și de ceilalți jucăuși. (Scorpio și Dia Naicu).
Minunat !
Si uite asa mi s-a facut dor de mare…..