M-am hotărât să îți declar război
Și pe un blog să-mi însemnez intenția,
Prea mult orgoliu avem, amândoi,
Și nu mai vreau să-mi ispășesc detenția.
În pas de marș, am să pornesc spre tine,
Ca într-o aventură cu eroi,
Și am să te salvez de mine,
Cu tot ce e incompatibil între noi.
Am să-mi fixez un tun mic în afet
Și am să îți distrug urzeala,
Cu tot ce ți-a părut a fi concret,
Căci nu ai vrut să-ți recunoști greșeala.
Tristețea, fără îndurare, am s-o omor
Și-apoi, în armistițiu, am sa te chem,
Să mă ajuți în giulgiu s-o-nfășor
Și să-i cântăm funebrul recviem.
🙂 Vă invit și pe la Psi, Scorpio, Adriana, Mariana, Adriana T, Carmen Pricop, Sonia, Ganduricepot, Prințesa Albastră, Maya, Roxana, Oglinda lui Erised, Radu Thor, Blogul Claudiei, Dia Naicu, Adicherish
vantdetoamna 
Am fost cam pe aceeaşi lungime de undă, cu o notă de optimism în plus la tine. 🙂
Chiar pe aceeași lungime de undă, cu tot cu optimism! 🙂
…dacă nu vine, e păcat…dar simt cum bucuria pe loc m-a inundat.
sigur vine, dacă-i vorba și de bucurie! 🙂
Ţi-ai înşirat cu pricepere scenele de război, aşa că nici puterea de a mai fi contra cred că el n’o va mai avea. De fapt, nu ameninţă, avertizezi.
Poţi fi o redutabilă ochitoare, dintre cele care ucid înăuntru, el “ţinta”.
:)) Nu sunt chiar așa fioroasă. Oricum, slava Domnului că e totul imaginar! Mă bucur că ai trecut pe la mine și te mai aștept. Îți mulțumesc pentru aprecieri!