Strigai…
și cuvintele se-mpleticeau în şiruri gri,
într-un balet dezacordat al literelor mute.
Strigai…
şi te sufocai cu otrava sunetului frânt,
când în pupile-ți vibrau umbre de lacrimi.
Strigai…
şi-ţi sorbeai fiecare suspin,
ca pe o băutură amară şi vâscoasă.
Strigai…
și-ți desenai în gând povestea ființei,
într-un contur șters, cu nuanțe de amintire.
Strigai liniștea surdă,
strigai împietrirea,
strigai moartea,
mureai…
vantdetoamna 
Leave a Reply