Dintr-o văpaie-aş vrea
să-mi crească aripi,
să mă înalţ şi să plutesc
în zarea-albastră,
să uit de lumea voastră…
Aş vrea să zbor
şi vântul să m-alinte,
să mă cufund în nori
şi în văzduh,
să strig, să cânt,
să plâng de fericire,
să pier într-o sclipire…
Să pot să simt
cum picurii de ploaie
se pierd în păru-mi ud,
se scurg încet, pe aripi
şi se preling pe trup.
Aş vrea să mă unesc cu apa,
Ofelie plutind pe mare,
să mă ascund
şi-atunci când soarele răsare,
să-mi usuc aripile-n vânt…
să zbor, cu păsările-n stol,
plutind în marele ocol…
Ah, de-aş putea să zbor!
Advertisements
Şi eu aş vrea să zbor… 🙂 . Îmi plac aceste rânduri! Felicitări!
Îți mulțumesc! Să-mi dai de știre dacă reușești! (:
Până acum am reuşit doar în vis, iar în lumea reală, doar cu gândul. Dar mai încerc, cine ştie… 😀
Ei…în vis mai reușesc și eu, dar mă paște mereu soarta lui Icar! ((:
Reblogged this on Suflet pustiu si gol.