Așează-te, comod, în scaunul tăcerii
Și mai rămâi puțin, în ireal,
Am să te-nțep, c-un ac, de-ai să te sperii,
Să te întorci pe-al nostru areal.
Privește totul miniatural,
Pământul, colorat ca o agată,
Și-ntreg tabloul sideral,
Cu tot cu partea lui întunecată.
Vezi cum lumina fecundează stele,
Vibrând în ancestrala armonie,
Și astrele ce-s prinse în inele,
De parcă s-au legat prin cununie.
De-atâta vreme, muze ne sunt toate
Și ne îmbie cu al lor mister,
Să le-nchinăm virtute și păcate,
În viețile ce vin, prin cele care pier.
Acum, imaginează-ți că ești o nomadă,
Într-o mulțime de străini nomazi,
Și stați cu toții, la grămadă,
La vama dintre ieri și azi.
Sunt mulți ce-o trec, mulți ce așteaptă,
Dar și mai mulți care nu știu
În care parte se îndreaptă,
Căci azi-ul lor e un ieri-târziu.
Pe cei care așteaptă să-i asculți
Și strânge câteva opinii,
De la bătrânii cei desculți,
Despre întâile confinii.
Doimea lor s-o treci pe o hârtie,
Și, neconditionat, s-o dai în dar,
Sub titlul de antologie,
La ora șapte, unui alt hoinar.
S-au mai jucat și Psi, Almanahe, Anacondele, Carmen Pricop, Vero, Vienela, Oglinda lui Erised, Adriana, Verovers, Vienela 2, Scorpio, Adriana, Ioana…
La ora şapte mi-eşti, făptură dragă?!
Făptură dragă tu îmi ești
Și tot la șapte am ramas,
Că e frumos să hoinărești,
Când n-ai nevoie nici de ceas! >:o)<
Cât de frumos!
Multumesc, greenleaffy! 🙂
Eu vreau în grupul de nomazi să fiu
Dacă-mi vei fi la fel… nomadă,
La ora şapte, ceas târziu
Să-mi dăruieşti un vers în şoaptă.
Abia mi-am găsit cuvintele. Sunt tare plăcut impresionată.
Nomada iti voi fi si eu
Si soapte-n versuri iti voi spune,
Daca-mi promiti sa vii mereu,
Cand soarele apune. 🙂
Frumoasa profunzime…
🙂 multumesc!
[…] Au scris psi ,anacondele, Adriana, carmen pricop, cita, verovers, Vero, Vienela 2, Vienela, oglinda lui erised, Adriana, alma nahe, Ioana, vantdetoamna, resursecreative […]
M-ai hipnotizat cu versurile tale…
Iti multumesc ca le-ai citit 🙂
Pe hărţi stau desenate hotarele de ţară,
în inimi s-au rescris hotarele visării.
Bătrânii le-au trecut şi-acum le este seară.
Mâinele lor e-n marginile zării…
Ai picurat în gând muzică şi l-ai făcut vers înţelept. 🙂
Ce frumos ai scris, Carmen! 🙂 Iata versul intelept!
M-as prinde chiar si eu in joaca voastra
Sa zic cum e cu trecerea din ieri
Cum astazi piere ca o floare-n glastra
Cum maine vine doar daca mai speri!
E greu cu vama dintre ieri si maine
E greu sa intelegi ca azi e-acum
sa nu te pierzi visand doar la poimaine
sau sa privesti spre ieri uitand de drum
Si iata ca te-ai prins chiar zdravan,
Caci iscusit ai depanat,
Frumoase slove, fara seaman,
Te mai astept altadat`!
Ionela, unde ai stat ascunsa pana acum? Esti o comoara ce trebuie bagata in blogroll, adusa la lumina! Sunt impresionata de felul in care scrii, de ideile tale si nespus de bucuroasa ca esti parte din grupul duzinarilor.
Îți mulțumesc, Vienela! Am mai participat la duzină și în trecut, dar am avut și o mică perioadă de absență. Te mai aștept.
Am vazut ca ai mai participat, dar abia dupa ce am comentat. 🙂
Hihi! Te-ai pus pe căutat. 🙂