Clipirile acelea erau un fel de secunde,
Desprinse din minutul ochiului umed,
În care lumina se împletea în unde,
Ca un izvor, peste irisul negru-fraged.
Zâmbetul era ciudat și ne-ntregit,
Nici de tristețe, nici de bucurie,
Un fel de trecut, pe buze-mpietrit,
Care nu merita să se mai știe.
Nimic altceva de pus în zugrăvire,
Decât două mâini ce-mbrațișau o lume,
Ticsită cu greșeli în curs de izbăvire,
Ca un fel de-ncercare, dar fără nume.
Vă invit și pe la Psi, în tabelul minunat,
Să vedeți alți jucăuși ce frumos au cuvântat!
vantdetoamna 
O lume îmbrățișată de cuvinte izvorâte din trecut în prezent, cu trimiteri către viitor.
[…] psi , Alma Nahe, Ioana Soglu, Dana Lalici, Vero, motanul Pandalie, cita, Max, carmen pricop, vantdetoamna, tot Vero, lili3d, […]
[…] mei : Alma Nahe, Ioana Soglu, Dana Lalici, Vero, motanul Pandalie, cita, Max, carmen pricop, vantdetoamna, tot Vero, lili3d, gabriela,Scorpio, după cum vedeți, sunt tot timpul alături de voi cu […]
Mi-au plăcut contururile în care gândurile ţi-au pus cuvintele să stea.
secundele tale au gust de vin, cum stăm amândoi pe marginea nopţii tu mă chemi, eu scutur pletele a negare, dar vin de fiecare dată ca să nu uit, ca să nu plec de tot din îmbrăţişarea ta. vina mea este că mi-e sete, vina ta că ştii să adapi sufletul care te recunoaşte în imperfecţiunea ta. şi nu, nu îmi place vinul, dar mă ademeneşte gura ta, zâmbet larg storcând zeama cuvintelor până dincolo de roşu. uneori e recunoaştere, uneori e mirare, uneori nu ştiu ce este dar am încetat să mă împotrivesc. noaptea în care mă chemi e de-ajuns.