Duzina de cuvinte 15 – Când nu m-aștept

Atunci când nu te-aștept, apari,

Ca o himeră-n umbra dintre gânduri,

Și vrei printre cuvinte  să răsari,

Când șoaptele se aliniază-n rânduri.

Mă rogi să-ți pun în scris povestea vieții,

În vers de alb, cu seve de cicoare,

Și să o prind, la vremea dimineții,

În ramuri de salcâmi  în floare,

Să o citească vântul,  la zenit,

Și să o ducă, până mai departe,

În locul visurilor de-mplinit,

Înscrise într-o pagină de carte.

Atunci când nu m-aștept, te duci,

Ca într-un marș regal, cu pașii grei,

Te-ntorci, în lumea ta, printre năluci,

Și-mi lași în dar un lemn tăiat în trei,

Să îți sculptez în el vers de iubire,

Pentru cei ce vânează depărtarea,

Și să-l așez, curat, în amintire,

Când oamenii  își fac în somn intrarea.