Mi-e sufletul amar, de-atâta neputinţă,
Şi-n somnul cel bizar, mă-ndrept spre nefiinţă.
Bătăi de pleoape-albastre răsfrâng visări, sub lună,
Şi nopţile de cearcăn îmi ţes ie din spumă.
-Din spuma mării calde şi fir de iasomie,
Ca nimeni să mă-ntrebe şi nimeni să mă ştie.-
Îmi prind în păr nisipul şi firele de sare
Şi mă trimit cu vântul, să fug în departare,
Să plec, spre orizont, cu pescăruşii serii
Şi prins de un catarg, să port simbolul verii,
Cu umbrele să cânt apusurile grele
Şi-n dimineţi s-ascult chemările de iele.
Furtuni să se coboare, atunci când zbor agale,
Şi să îmi răscolească nebuna-nsingurare,
Cu fulgere de-ofir aripile să-mi ardă
Şi lacrimile-mi reci, în valuri, să le piardă.
vantdetoamna 
Da, şi mie mi-a plăcut coloana sonoră a serialului… 🙂
Și serialul, și serialul! :))
Da, şi serialul. Numai că pe mine unul m-a pierdut pe undeva, când a dat-o pe S.F.. Nu că ar fi fost ceva ieşit din comun, doar că nu-mi plac influenţele horror în filme.
Intr-adevar, are o puternica incarcatura negativa, dar mi-a placut realizarea artistica.
Aşa este! Serialul are o regie şi o coloană sonoră excelentă. Unii ar considera excelent şi scenariul şi poate chiar aşa şi e. Doar că eu nu sunt un amator al genului horror şi mi-am pierdut interesul când misterele au început să se dezlege…
Dar repet ce am mai spus mai sus, această coloană sonoră pe care ai ataşat-o şi tu aici, este într-adevăr una foarte bună. 🙂
🙂