Toamnă

Coboară viu, într-un balet cromatic,

Al toamnei suflet, cu miros de struguri,

Și vântul hoinărește fantomatic,

Prin frunzele care au fost odată muguri.

 

Ziua și noaptea își împart regatul,

Jumi-juma, în luna de răpciune,

Când sudul își primște împăratul

Și nordul strânge rod de-nchinăciune.

 

Florile între ele s-au vorbit

Și rândunelele ne-au părăsit devreme,

Semne că iarna vine-n pas grăbit

Și că-nchizându-se, pământul parcă geme.

 

Ușor, melancolia ne cuprinde,

E vreme de ceai cald  și poezie,

Când focurile-ncep a se aprinde

Și dimineața pare-a fi târzie.

 

Coboară viu, într-un balet de ape,

Al ploii trup,  cu răsuciri de jamnă,

Și cerul parcă vine mai aproape,

De lumea-n care iar  e toamnă.

Foto – Arthur Tintu – https://www.facebook.com/pages/LENS-is-MORE/104007599799185?sk=photos_stream