Turbulente curg apele clipei,
Din cenușă se înalță fumul,
La o masă, printre lucruri prăfuite,
Stă, rostind o tălmăcire-n gând,
Bătrânul.
Concomitent, luminile se sting,
De sub arcada ușii se arată-o umbră,
În încăpere aerul devine-arid
Și-ntr-o tipsie cu silitră moartea umblă.
– Bine-ai venit la steaua vieții!-
Spuse bătrânul cu înfrigurare,
Iar umbra, călcând rând pe rând pereții,
Lăsa în urma ei… încețoșare.
– Venit-am ca să facem troc de vise,
Căci în balans se arcuiește luna,
Și să îmi dai sclipirile promise,
Cu ele să-mi pictez în nori cununa! –
– Intempestivă e a ta dorință,
Tu vrei ca viul din neviu să nască,
Dar este peste-a mea putință,
Din timp să fac netimpul să-nflorească.
Uitat-ai, oare, că a ta menire
E să-i dai răsăritului putere
Și la apusuri să te faci jertfire,
Pe rugul soarelui, când ziua piere?
De ce vrei tu să schimbi cosmica lege,
Nu știi că asta ar putea să ne strivească?
Te uită în etuva lumii noastre și-nțelege
Că-n ea sufletele ard ca să se curățească! –
– Mă uit în lumea voastră de culoare
Și o fărâmă ți-am cerut din ea,
O oră doar… să nu mai fiu întunecare,
Numai o oră… vreau poteca mea!
Pe ea să merg fără să fiu legată
De oameni, de copaci sau alte forme,
Să fiu eu însămi formă unicată,
Și-n calea mea să nu existe norme.
Hai, dă-mi o oră din a ta visare,
Ți-oi da și eu o viață într-a mea,
Și-apoi am să mă duc în depărtare,
Veșnic să îmi slujesc menirea grea! –
Spunând acestea umbra s-a topit
Și-n locul ei a poposit tăcerea;
Bătrânul a luat cupa de argint,
Și-n ea a stors dintr-o tulpină mierea.
A pus și praf de sare din ghioc,
Cu o fărâmă de mercur trecut prin sită,
Și-apoi, le-a pus pe toate într-un foc,
Rostind cuvinte încâlcite, în sanscrită.
Casa întreagă s-a cutremurat
Și din podea a apărut o sferă neagră,
Care-nspre cer, grăbit, s-a aruncat,
Și a-nceput culorile să șteargă.
De-atunci, în lume este veșnic noapte,
Moartea amestecă într-o casetă scrumul
Și la o masa, printre praf de șoapte,
Stă, răsfoind o carte-n vis,
Bătrânul.
Să îmi fie cu iertare,
C-am venit cu întârziere,
V-am adus o cuvântare
Și-acum fug, la revedere!
Cu drag,
Pentru Psi, Almanahe, Vero, Tiberiu, La bulivar, Scorpio, Cioburi de chihlimbar, Redsky,Dictatura justitiei, Cita, Lolita, Cristian, Genoveva
[…] abisuri. cristiangheorghe. lolita. Carmen. genovevadans. vantdetoamna. Like this:Like21 bloggers like this […]
[…] Tiberiu, La bulivar, Scorpio, Cioburi de chihlimbar, Redsky,Dictatura […] Răspunde Duzina de cuvinte 4 – Bătrânul « vantdetoamna 12 februarie 2012 at […]
[…] CristianGheorghe, Abisuri, Genovevadans, Lolita, DictaturaJustiţiei, VântDeToamnă 45.700000 27.179722 Share […]
E prea frumoasă poezia ta
şi nu e bai de-ntîrziere
întreb doar dacă nu cumva
spui ce lumină e-n mistere
să fie bătrînul înţelept
acel la care mă gîndesc şi sper
că am ghicit destul de drept
să fie, Athanasius Kircher?
Nu m-am gândit la un bătrân anume,
Dar fie el oricine veți voi,
Misterelor el să le dea un nume,
Lumina lor facă să fie zi! 🙂
Lumină să fie, deci! 🙂
[…] vero, cristian, abisuri, două noi participări: lolita şi genovevadans, dictatura justiţiei, vânt de toamnă. Tweet (function(d, s, id) { var js, fjs = d.getElementsByTagName(s)[0]; if […]
cred că tibi a spus deja ce era de spus. eu am amuţit citindu-te şi chiar dacă ştiu că nu e prima oară şi nici ultima când voi amuţi spun că a meritat să te aşteptăm…
te iubesc versurile, asta e limpede, te iubesc mult. 🙂
Cu bucurie mare-mi este
Când toate-acestea le citesc
Și dincolo de orice veste,
Pot să mai spun doar MULȚUMESC! 🙂
[…] şi CristianGheorghe, şi Abisuri, şi Genovevadans, şi Lolita, şi DictaturaJustiţiei, şi VântDeToamnă … Rate this: Share this:FacebookTwitterMai […]
Superbe versuri! Batranul alchimist a amestecat bine toate ingredientele pentru a se naste noaptea visurilor noastre! Frumusetea ideilor si a cuvintelor m-a fascinat! Multumesc! Si multe felicitari! Ma bucur ca te-am descoperit! 🙂
Bun venit, dragă Lolita,
Mulţumesc pentru urale,
Ti-am citit ziua perectă
Și mi-a adus încântare!
Bucurie mare simt
Când mai văd că și-n orori,
Fără mare greutate,
Oamenii pot pune flori! 🙂
Rândurile tale mi-au adus aminte de dialogul dintre Demiurg şi Hyperion din “Luceafărul”. 🙂
Da, se cam aseamana. Nu am scapat de influentele Eminesciene…:))
[…] cele douăsprezece cuvinte le veţi regăsi şi la: tibi, cioburi de chihlimbar, almanahe, redsky, cita, scorpio, virusache, vero, cristian, abisuri, două noi participări: lolita şi genovevadans, dictatura justiţiei, vânt de toamnă. […]