La târgul dintre zările ascunse,
M-am întâlnit c-un negustor de vise,
Vindea răspunsuri fără întrebări
Și aduna ideile proscrise.
Era bătrân și-avea în ochi scântei,
Dar erau blânzi și plini de-nțelepciune,
Pe cap purta de-ofir coroană
Și-n pumn strângea un sceptru de tăciune.
Avea o tolbă plină cu povețe
Și le-mpărțea la capete de gând,
Celor care purtau în glas chemări
Și-n inimă al vieții legământ.
Mi-a dat și mie o bucată de tăcere
Și m-a trimis în mine, s-o-nțeleg
Și-apoi s-o scriu pe frunzele de toamnă,
Ca sufletul de lume să-mi dezleg.
De-atunci, trudesc să-i deslușesc misterul
Pe drumul spre ținutul de lumină,
Mă port pe umeri și îmi sunt povară,
Dar caut să-mi găsesc loc de odihnă,
Să-mi așez ființa pe un fir de stea curată,
În rugăciune să-și rostească taina,
Când timpul se răsfrânge-n rotocoale
Și visul își dezbracă haina.
vantdetoamna 
ăst poem m-a uns, precum mierea felia-mi de pâine: o parte s-a îndreptat spre găuri, una spre coajă, prelingându-se pe genunchi şi ce-a rămas am înghiţit…acum mă ling pe bot.
Tu, draga bucurie, iaca, mi-ai facut gand de miere! >:D<
frumos poem, admirabil nume de volum de stihuri
preot dr.dumitru ichim
kitchener, ontario, canada
Mă bucur că apeciați ceea ce am scris și vă mulțumesc pentru interesul acordat! 🙂